A devenit campioană europeană a canotajului înainte de a împlini 18 ani, așa cum vicecampioană continentală fusese înainte de a împlini 17 ani.
Georgelia Stoica este o adiere de Miracol peste Bacăul și Moldova seculară, peste tot ce am dorit si dorim să fie vreodată România.
Georgelia este întruchiparea visului împlinit și a celor mai mari și frumoase energii românești, născute din Har, din Dor, din Luptă, din Lacrimi, din Suferința, din Agonie și Extaz, din durere și Paradis.
A avut un an cumplit de greu, cu multe suferinți, nedreptăți și piedici, venite tocmai de unde se aștepta mai puțin și de unde nu ar fi trebuit să vină. A suferit enorm, pentru că nu este o mașină sau un robot. Are suflet și încă mult. Este Om, cu tot ce e omenesc, cu trimfuri și mai ales cu suferinți, cu bucurii și mai ales cu dureri, cu zâmbete și mai ales cu lacrimi. A luat chiar în calcul să se retragă din sport, nu pentru că nu ar mai fi putut face față, ci pentru că nu înțelegea ce se întâmplă.
Apoi a mai lăsat o lacrimă să-i picure în suflet, a oftat și a mers mai departe. Fără copilărie, fără timp liber, fără adolescență, fără nimic. Și fără să-i garanteze nimeni că va deveni campioană europeană, mondială sau olimpică.
Dar a sacrificat totul și a mers mai departe. Și a ajuns și campioană.
Iar Georgelia este nu numai o admirabilă campioană europeană a junioarelor, o ultra-multiplă, de zeci și zeci de ori medaliată națională, dar dincolo de toate acestea e însăși re-nastere perpetuă, creatoare de Lumi și de Stele, miraculos regeneratoare de Universuri fără limite și fără spaime!
Georgelia este o campioană înnăscută, dar nu numai a canotajului (efigia de AUR a României), ci și a sufletului și a spiritului care refac Lumi și Paradisuri.
Cu un suflet mai mare decât Calea Lactee, cu un spirit uluitor, venit parcă din geneza cea mai adâncă a unor Eliade, Cioran sau Enescu, dar și cu o înțelepciune subtila și tăioasă, ce poate ordona orice haos, Georgelia e o uriașă speranta și o imensă garanție că VOM EXISTA SI MAI DEPARTE.
Chipul, zâmbetul, inteligenta, harul, strigătul, sacrificiul și IZBÂNDA EI finala, în tot si în toate, nu sunt altceva decât reflectarea lui Dumnezeu în curgerea infinită a lacrimilor și râurilor românești.
In plus, Georgelia SCRIE, scrie mult și scrie inimaginabil de profund autentic și sincer. E campioană europeană dar este, inca de la 17 ani, și editorialist și eseist, si autentic condeier și redactor al unor site-uri și publicații dintre cele mai solide, care „se bat” și „aleargă” după sclipirea inimitabilă a gândurilor ei, transpuse pe hârtie sau pe infinitul digital.
Și asta inca nu ar fi nimic.
Georgelia este reflectarea blândă și izbăvitoare a tot ceea ce am pierdut din seninul nostru si dorim cu cea mai mare ardoare sa regăsim mereu, în momentele de adâncă durere sau supremă fericire ale sufletelor noastre primordiale, de copii.
Povestea merge mai departe.